Ediția a patra
Minunile lui Dumnezeu înomenit alcătuiau cele mai mari binefaceri materiale pe care și le poate închipui omenirea. Ce binefacere mai mare poate fi decât a îi înapoia celui mort viața? Ce binefacere mai de preț poate fi decât vindecarea unei boli de netămăduit, care răpea viață după viață, care făcea viața asemenea cu o moarte prelungită?
Darurile văzute au fost împărţite oamenilor robiţi simţurilor, ca aceștia să creadă în fiinţarea darurilor nevăzute și să le primească pe acestea. Semnele îi scoteau pe oameni din prăpastia neștiinţei și împătimirii simţurilor, îi aduceau la credinţă: credinţa le împărtășea cunoașterea bunătăţilor celor veșnice și le insufla dorinţa de a le dobândi.
Cu ajutorul semnelor minunate, apostolii au răspândit grabnic creștinismul în lume: semnele erau dovadă limpede și puternică pentru creștinism, atât pentru popoarele cultivate, cât și pentru popoarele cufundate în neștiinţă și barbarie; când credinţa a fost sădită pretutindeni, a fost sădit cuvântul: atunci au fost înlăturate semnele, fiindcă își terminaseră slujirea. Ele au încetat să lucreze la scară largă și pretutindeni: le săvârșeau, arareori, numai aleșii lui Dumnezeu.
Sf. Ignatie Briancianinov