Vorbind de Dascălii cei înțelepți Și pe Theodorit îl trec în rîndul lor Ca pe-un bărbat dumnezeiesc, ca pe un Dascăl mare, Ca pe un stîlp neclintit al Ortodoxiei. Iar de s-a și clintit odată din întîmplare, Om era: nu-l osîndi, omule, Că nu atît din rea-credință s-a clintit, Cît purtat de sfada cea aprigă. Ce, trebuia să-l întreacă pe Chiril în toate cele, și ca dogmatist, și ca scriitor? Pe deasupra, s-a îndreptat – Iar în toate celelalte privințe Văzîndu-l cu nimic mai prejos decît Păstorii cei mai mari, Cu bun temei îl scriu aici în ceata lor. Sfîntul Ioan al Efhaitelor (epigramă din Anthologia Graeca)