Volumul de faţă studiază repertoriul uneia dintre cele mai importante clase de compoziţie ale muzicii bizantine şi post-bizantine: chinonicul duminical („Lăudaţi pe Domnul din ceruri, aliluia”, Psalmul 148.1). În cele şapte capitole ale sale, lucrarea şi-a propus să contureze profilul liturgico-muzical al acestei creaţii de-a lungul perioadei turcocraţiei (1453-1821), oferind, astfel, o imagine coerentă asupra unui gen muzical ce a ocupat şi ocupă în continuare un loc esenţial în desfăşurarea Liturghiei bizantine. Scopul secund al cercetării vizibil, mai ales în ultimul capitol, a fost acela de a propune o metodă nouă de investigare a limbajului monodic răsăritean, metodă menită să faciliteze accesul la vechile creaţii muzicale ale lumii bizantine.
Pentru imbunatatirea experientei de navigare, website-ul nostru utilizeaza cookie-uri